28 martie: Nicolae Ceauşescu a devenit primul preşedinte al Republicii Socialiste România
0În urmă cu o jumătate de secol, pe data de 28 martie, Nicolae Ceaușescu era ales în funcția de preşedinte al Republicii Socialiste România. De asemenea, este ziua în care au murit cel de-al 34-lea președinte al SUA, Dwight David Eisenhower, creatoarea de modă, Zina Dumitrescu și s-a născut faimoasa cântăreață americană, Lady Gaga.
1914: S-a născut Ovidiu Constantinescu, prozator
S-a născut la Bucureşti. A urmat Liceul „Sf. Sava” (absolvit în 1932), apoi studii filologice la Universitatea din Bucureşti, potrivit volumului „Dicţionarul scriitorilor români” (Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995).
A colaborat la „Revista Fundaţiilor Regale”, „Viaţa românească”, „Vremea”, „Curentul familiei”, „Bis” etc. Debutul editorial l-a reprezentat romanul „Sfârşit de spectacol” (1941). În continuare a publicat romanele „Oamenii ştiu să zâmbească” (1946), „Menestrelii regelui Ludovic” (1980), „Luna şi mânzul sălbatic” (1982), precum şi nuvele adunate în volumele „Valse hesitation” (1970) şi „Strada infinitului” (1974).
A mai publicat şi un volum de medalioane critice - „Portrete de artişti” (1984). A tradus din literatura franceză (Stendhal, Romain Rolland, Colette, Maurice Druon, Jules Verne), din literatura rusă (Dostoievski, T. Sevcenco), din alte literaturi (F. Cooper, A. Carpentier ş.a.). A murit la Bucureşti.
1944: A murit Petru Bogdan, chimist, membru titular al Academiei Române
S-a născut la Cozmeşti, județul Iaşi.
A urmat liceul şi Facultatea de Ştiinţe (secţia Fizico-Chimice) din Iaşi, apoi şi-a continuat specializarea în domeniul chimiei fi zice la Leipzig şi la Berlin, obţinând doctoratul la Berlin, în 1901, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).
Între 1906-1910, a fost primul profesor de chimie fizică al primei catedre de specialitate din ţară. A fost rector al Universităţii din Iaşi (1906-1910). Cercetările sale au vizat toate domeniile chimiei fi zice.
A adus contribuţii valoroase la dezvoltarea cunoştinţelor de chimie-fi zică, prin lucrări ca: „Infl uenţa neelectrolitelor asupra tensiunii de vapori a acidului acetic” (1903); „Starea de disociere la acidul azotic” (1906); „Fondul molecular al lichidelor” (1912); „Introducere în electrochimie” (1928). A publicat primul curs românesc de chimie-fizică (1924). Doctor Honoris Causa al Universităţii din Nancy, Franţa. Membru titular al Academiei Române (4 iun. 1926).
1944: S-a născut Ken Howard, actor
Actorul american Ken Howard s-a născut la 28 martie 1944, în El Centro, California.
A studiat la Şcoala de Dramă din Yale, după care, în 1968, a acceptat un mic rol pe Broadway în piesa „Promises, Promises” a lui Neil Simon. A apărut, apoi, în rolul lui Thomas Jeff erson în muzicalul „1776” (1972), regizat de Peter H. Hunt, pentru care a primit Premiul World Theatre, potrivit www.imdb.com.
A predat cursuri de master la Institutul American de Teatru de Repertoriu şi a fost instructor la Universitatea Harvard şi la Facultatea de Drept din Harvard.
Experienţa sa de predare a contribuit la crearea cărţii sale, „Act Natural: How to Speak to Any Audience”, publicată de Random House în 2003. În anii ’80, l-a întruchipat pe avocatul Garrett Boydston din serialul „Dynasty”, a apărut în serialul poliţist „Murder She Wrote” (1985-1994), alături de Angela Lansbury şi în serialul „Melrose Place” (1990).
De asemenea, a fost prezent în sitcomul „Rock ’30”, cu Tina Fey şi Alec Baldwin. A câştigat Premiului Tony (1970) pentru interpretarea de pe Broadway în „Child’s Play”, Premiul Daytime Emmy (1981), ca narator în „Facts for Boys: The Body Human”. A primit, de asemenea, un Primetime Emmy (2009) pentru rolul din mini-seria „Grey Gardens”.
Howard a fost preşedinte al Screen Actors Guild, ales în septembrie 2009 pentru un mandat de doi ani şi reales în 2011, pentru un al doilea mandat. În ultimii ani, Ken Howard a apărut în fi lme de succes internaţional, cum ar fi: „Michael Clayton” (2007), „Rambo” (2008) sau „The Judge” (2014), „Better Living Through Chemistry” (2014).
A avut ultima apariţie în „Joy”, a lui David O. Russell, realizat în 2015, an în care a interpretat şi rolul Ed Palmer din „The Wedding Ringer”. A murit la 23 martie 2016, în Los Angeles, la vârsta de 71 de ani.
1969: A murit Dwight David Eisenhower, preşedinte al SUA
S-a născut pe 14 octombrie 1890, în Denison, Texas, Statele Unite ale Americii, fiind al treilea fiu al lui David Jacob Eisenhower și al soției sale, Ida Elizabeth Stover Eisenhower.
Familia lui Eisenhower a trăit în mai multe orașe din Kansas în timpul copilăriei sale, iar Dwight a crescut într-o familie modestă, tatăl său lucrând ca angajat la o companie de cale ferată și ca mecanic de oiler într-un stabiliment local.
Eisenhower și-a petrecut anii de tinerețe în Abilene, Kansas, unde a absolvit liceul în 1909. După absolvire, a lucrat timp de doi ani pentru a economisi bani pentru a-și continua educația. În 1911, s-a înscris la Academia Militară de la West Point, unde a excelat atât academic, cât și în activitățile sportive. A absolvit în 1915 și a fost desemnat sublocotenent în Armata Statelor Unite.
În anii care au urmat, Eisenhower și-a desfășurat activitatea militară cu distincție, participând la diverse misiuni și acțiuni, inclusiv în Primul Război Mondial, în calitate de ofițer de stat major. După război, și-a continuat studiile la Școala de Război și Stat Major din Washington, D.C., iar apoi a lucrat ca instructor la Școala de Infanterie din Fort Benning, Georgia.
Eisenhower a devenit rapid cunoscut pentru abilitățile sale de leadership și planificare, ceea ce l-a propulsat pe o traiectorie ascendentă în cadrul armatei. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a ocupat poziții-cheie în comandamentul militar, inclusiv comandant suprem al forțelor aliate în Europa de Vest. În această calitate, a supervizat Operațiunea Overlord, invazia aliată a Europei de Vest, și a jucat un rol crucial în înfrângerea Germaniei naziste.
După război, popularitatea și respectul lui Eisenhower l-au transformat rapid într-o figură politică de prim rang. În 1952, a candidat cu succes la președinția SUA ca membru al Partidului Republican, beneficiind de sprijinul larg din partea populației americane. A fost ales în funcție și a ocupat biroul de președinte timp de două mandate, între 1953 și 1961.
În timpul mandatului său prezidențial, Eisenhower a fost responsabil pentru o serie de politici și inițiative importante, inclusiv gestionarea Războiului Rece și promovarea păcii și securității globale prin intermediul organizațiilor internaționale precum NATO. De asemenea, a fost cunoscut pentru politica sa de desegregare a școlilor și pentru promovarea drepturilor civile în Statele Unite.
După încheierea mandatului prezidențial în 1961, Eisenhower s-a retras la ferma sa din Gettysburg, Pennsylvania, unde a trăit o viață liniștită, alături de soția sa, Mamie Eisenhower. A murit pe 28 martie 1969, lăsând în urmă un moștenire impresionantă ca lider militar, politician și al 34-lea președinte al Statelor Unite.
1974: Nicolae Ceauşescu a devenit președinte
Nicolae Ceauşescu a devenit, prin votul unanim al Marii Adunări Naţionale, primul preşedinte al Republicii Socialiste România.
Nicolae Ceaușescu a devenit președintele Republicii Socialiste România în 1967, urmându-l pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a condus țara din 1947 până la moartea sa în 1965. Alegerea lui Ceaușescu a fost parte a unui proces de succesiune planificat în interiorul Partidului Muncitoresc Român (PMR), care s-a transformat mai târziu în Partidul Comunist Român (PCR).
Nicolae Ceaușescu și-a consolidat puterea treptat, ajungând să fie văzut ca liderul necontestat al României comuniste. El și-a îndeplinit funcția de prim-secretar al PCR încă din 1965, iar câțiva ani mai târziu, în 1967, a devenit președintele țării.
La 28 martie 1974, Marea Adunare Națională a României a instituit funcția de președinte al Republicii Socialiste România, iar Nicolae Ceaușescu a fost ales în unanimitate, devenind astfel primul președinte al țării. Procesul de alegere a lui Ceaușescu ca președinte a fost mai mult o formalitate decât un proces democratic deschis. Adunarea Națională era complet controlată de PCR. Nu exista o competiție reală sau alegeri libere, ci mai degrabă o confirmare a deciziei luate în interiorul partidului.
Prin politica sa externă, condusă cu abilitate, a încercat să se elibereze de dominația sovietică, atrăgând simpatia și aprecierea unor mari lideri politici precum Charles de Gaulle și Richard Nixon. Cu toate acestea, în realitate, singurul scop al lui Ceaușescu era consolidarea puterii dictatoriale.
În cadrul CAER, la indicația sa, delegațiile române s-au opus la toate propunerile venite din partea URSS. Un exemplu notabil în acest sens este participarea României la Jocurile Olimpice desfășurate la Los Angeles, în Statele Unite ale Americii, în 1984, fiind una dintre cele doar două țări comuniste europene care au luat parte la acest eveniment.
De asemenea, România a fost singura țară din blocul răsăritean, alături de URSS, care la acea vreme menținea relații diplomatice cu Comunitatea Europeană, cu Israelul și cu Republica Federală Germania. În 1974, un tratat care includea România pe lista țărilor favorizate de Comunitatea Europeană a fost semnat, iar în 1980 a fost încheiat un acord care viza schimburile de produse industriale între România și Comunitatea Europeană.
Nicolae Ceaușescu a deținut funcția de președinte al României până în decembrie 1989, când a fost răsturnat de Revoluția Română și executat împreună cu soția sa, Elena Ceaușescu, după un proces sumar.
Perioada de conducere a lui Ceaușescu a fost caracterizată de o puternică cultă a personalității, control total asupra societății și economiei, precum și de abuzuri asupra drepturilor omului și represiune politică.
1979: S-a născut Răzvan Hîncu, actor
S-a născut la 28 martie 1979, în Galaţi.
A absolvit liceul la Galaţi, apoi Facultatea de Arte, Secţia Actorie din cadrul Universităţii Hyperion, la clasa prof. Rodica Mandache şi Eusebiu Ştefănescu (2005), potrivit imdb.ro.
A jucat pe scena Teatrului Naţional Bucureşti (2007-2010), în piese precum „Eduard al III-lea” (r. Alexandru Tocilescu), „Aventurile unui bărbat extrem de serios” (r. Vlad Stănescu), „Încă-i bine” (r. Rodica Popescu Bitănescu), „Şapte dintr-o lovitură” (r. Ion Caramitru). A jucat în cadrul Companiei de Teatru Civic Art (2004-2010), în piesele: „Doi într-o barcă” (r. Mircea Creţu), „Simion şi alţi eroi” (r. Marian Ciripan), „Casa cu un cap de cal înfi pt în perete” (Teatrul Foarte Mic, 2005), „Electra dragostea mea” (Teatrul Foarte Mic, 2005).
A jucat şi în numeroase filme, dintre care amintim: „Merge şi aşa” (2004, r. Marian Sîrbu), „No Pain, No Gain” / „Duminica pierzi sau câştigi” (2007, r. George Negrilă), „Restul e tăcere” (2008, r. Nae Caranfi l), „Doctori de mame” (2008, serial tv, r. Craig Lines, Shani Grewal, Peter Kerek), „Mănuşi Roşii” (2010, r. Radu Gabrea), „Liceenii, în 53 de ore şi ceva” (2010, r. Adrian Popovici), „Domnişoara Christina” (2013, r. Alexandru Maftei), „The Sweeter Side of Life” / „Felia dulce a vieţii” (2013, r. Michael Damian), „A Farewell to Fools” / „Condamnat la viaţă” (2013, r. Bogdan Dreyer), „Hotel Dallas” (2016, r. Sherng-Lee Huang, Livia Ungur), „The Jester from Transylvania” (2020, r. Adrian Popovici) ş.a., conform https://www.cinemagia.ro/.
1986: S-a născut Lady Gaga, cântăreață și actriță americană
Stefani Joanne Angelina Germanotta, cunoscută sub numele de Lady Gaga, s-a născut în New York City, Statele Unite ale Americii. Ea este fiica lui Cynthia Louise și a lui Joseph Germanotta, având o soră mai mică, pe nume Natali.
Gaga și-a manifestat pasiunea pentru muzică din copilărie, începând să cânte și să compună melodii încă de la o vârstă fragedă. A urmat cursuri de pian și a fost influențată de diverse genuri muzicale, inclusiv de muzica rock și cea dance.
După absolvirea școlii secundare, Gaga a fost acceptată la Școala de Teatru Tisch de la Universitatea din New York, unde a studiat dramaturgia. Acolo și-a dezvoltat abilitățile artistice și a fost expusă la o varietate de influențe creatoare, care au contribuit la modelarea stilului său unic.
Deși a început să-și construiască o carieră în industria muzicală încă din adolescență, succesul major a venit pentru Gaga în anii 2000, când a semnat un contract de înregistrare cu casa de discuri Def Jam Recordings. Chiar dacă acest parteneriat nu a dus la lansarea ei către o carieră artistică de succes, ci a fost anulat la scurt timp, artista nu s-a descurajat. Ea a continuat să își caute vocea și un stilul unic.
În 2008, a semnat un contract cu casa de discuri Interscope Records și a început să lucreze la primul său album de studio.
Debutul său în muzică a fost cu albumul „The Fame” în 2008, care a fost un succes comercial imediat. Hituri precum „Just Dance” și „Poker Face” au propulsat-o pe Gaga în rândul artiștilor pop de top ai momentului și i-au adus recunoașterea internațională.
În anii care au urmat, Gaga și-a consolidat poziția ca o prezență dominatoare în industria muzicală, lansând mai multe albume de succes, cum ar fi „Born This Way” (2011), „Artpop” (2013) și „Joanne” (2016). Fiecare album a adus cu sine hituri care au cucerit topurile muzicale din întreaga lume și au câștigat numeroase premii și nominalizări.
Pe lângă cariera sa muzicală, Gaga și-a extins activitățile în alte domenii artistice, inclusiv în actorie. Ea a primit laude pentru performanța sa în filme precum „A Star is Born” (2018), câștigând un premiu Oscar pentru cea mai bună piesă originală, cu melodia „Shallow”.
În plus față de succesul său artistic, Gaga a fost recunoscută și pentru activismul său în domeniul drepturilor LGBTQ+, al sănătății mentale și al victimelor violenței sexuale. Ea și-a folosit platforma publică pentru a atrage atenția asupra acestor probleme și pentru a susține diferite cauze caritabile.
În prezent, Lady Gaga rămâne una dintre cele mai influente și respectate figuri din industria muzicală și a divertismentului în general.
1994: A murit Eugen Ionescu, dramaturg și esesist
S-a născut pe 26 noiembrie 1909, în Slatina, județul Olt, România. Este cunoscut și sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze. A fost un scriitor de limbă franceză de origine română, renumit pentru contribuția sa la teatrul absurdului și a fost membru al prestigioasei Academii Franceze, ocupând fotoliul nr. 6.
Eugen Ionescu a crescut într-o familie cu origini mixte, tatăl său fiind român, avocat de profesie, iar mama sa, Marie-Thérèse (născută Ipcar), avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani, s-a mutat cu familia în Franța, unde a petrecut o mare parte din copilărie până în 1924. Experiența sa timpurie în Franța avea să îi influențeze profund percepția asupra lumii și creația artistică.
În ciuda unei copilării aparent fericite, trecerea sa în România a fost marcată de tragedie familială. După ce mama sa a pierdut custodia copiilor, Eugen Ionescu și sora sa au fost nevoiți să trăiască într-un mediu familial abuziv, care a lăsat urme adânci în psihologia și creația ulterioară a scriitorului.
În timpul adolescenței, Ionescu și-a continuat educația în România, absolvind liceul la Colegiul Național Sfântul Sava din București și susținând examenul de bacalaureat la Colegiul Național Carol I din Craiova. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Litere din București, obținând o licență în limba franceză.
În 1938, Ionescu s-a stabilit la Paris, unde a început să lucreze ca atașat cultural al guvernului Antonescu, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acolo și-a petrecut mulți ani din viață, îmbinând cariera sa diplomatică cu pasiunea pentru scriere și teatru.
Cariera sa literară a început să se contureze în anii '50, când a scris primele sale piese de teatru, celebre pentru stilul lor absurd și satiric. „Cântăreața cheală” și „Lecția” sunt printre cele mai cunoscute piese ale sale, reprezentând debutul său în teatrul absurdului.
Eugen Ionescu a continuat să scrie și să producă opere de teatru timp de mai mulți ani, aducându-i recunoaștere internațională și apreciere din partea criticii și a publicului. Printre cele mai cunoscute piese se numără „Rinocerii” și „Regele moare”, care au fost jucate cu succes pe scenele teatrelor de prestigiu din întreaga lume.
În 1970, Ionescu a fost ales membru al Academiei Franceze, recunoaștere a contribuției sale semnificative la literatura și cultură franceză. Opera sa a continuat să inspire și să influențeze generații de scriitori și artiști, iar impactul său asupra teatrului mondial rămâne deosebit de semnificativ.
A murit pe 28 martie 1994, la Paris, în regiunea Île-de-France, Franța. Eugen Ionescu a fost unul dintre cei mai mari dramaturgi ai secolului XX, iar opera sa continuă să fie studiată și apreciată în întreaga lume.
2004: A murit Sir Peter Ustinov, actor și regizor britanic, laureat al premiului Oscar
Actorul şi regizorul Sir Peter Ustinov (Peter Alexander von Ustinov) s-a născut la 16 aprilie 1921, la Londra, într-o familie în care ambii părinţi aveau o descendenţă pe jumătate rusă. Tatăl său a lucrat ca jurnalist la Londra, iar mama sa a fost pictoriță.
Educat în familie, a învăţat şi a vorbit fluent engleza, rusa, franceza, germana şi italiana. A urmat cursurile Colegiului „Westminster”, între 1934-1937. A studiat teatrul în clasa regizorului francez de teatru Michel Saint-Denis, la „London Theatre Studio”, între 1937-1939, potrivit www.notablebiographies.com.
Şi-a făcut debutul pe scenă, în 1938, la Teatrul „Players”. În 1939, a urmat debutul pe scenă la Londra, într-o piesă de revistă, apoi a avut spectacole permanente cu „Aylesbury Repertory Company”. În 1940, a jucat primul rol în fi lmul „Hulló Fame!” (1940).
Între 1942-1946, Ustinov a fost înrolat în armata britanică, perioadă în care s-a împrietenit cu actorul şi producătorul David Niven şi a petrecut cea mai mare parte a timpului la „Army Cinema Unit”, scriind piese de teatru şi jucând în trei filme.
În această perioadă, a scris şi a regizat „The Way Ahead” (1944 - cunoscut şi sub denumirea „The Immortal Battalion”).
Ustinov, cu o carieră de actor, de regizor şi de scriitor, a apărut în peste 100 de fi lme şi producţii de televiziune. A fost distins cu două premii Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar - pentru rolurile din „Spartacus” (1960) şi din „Topkapi” (1964), potrivit www.imdb.com. A primit încă două nominalizări la Oscar ca actor şi scriitor.
A interpretat rolul lui Hercule Poirot, în „Moarte pe Nil” (1978), al regizorului John Guillermin. În anii 1980, Ustinov a reluat rolul Poirot în mai multe fi lme de televiziune. A fost, de asemenea, un jurnalist de televiziune aclamat la nivel internaţional. În cărţile sale autobiografice, precum „Dear Me” (1977) şi „My Russia” (1996), Ustinov a relevat o multitudine de observaţii atente şi profunde cu privire la modul în care viaţa şi cariera sa s-au format din bogatul său fundament multicultural şi multietnic.
A scris şi a regizat numeroase piese de teatru, cu care a avut succes în mai multe ţări. Piesa sa autobiografi că, „Photo Finish”, a fost pusă în scenă la New York, Londra şi Sankt Petersburg, Rusia. Ustinov a fost şi ambasador al bunăvoinţei pentru UNICEF şi preşedinte al WFM, o mişcare globală a cetăţenilor.
A primit titlul nobiliar de „Sir” în 1990. Din 1971 până la moartea sa, în 2004, Ustinov a trăit într-un castel din satul Bursins, Vaud, Elveţia. A murit la 28 martie 2004.
2005: Trei jurnalişti români, dispăruți în Irak
Trei jurnalişti români, Marie Jeanne Ion, cameramanul Sorin Dumitru Mişcoci („Prima TV”) şi Ovidiu Ohanesian („România Liberă”) au fost declaraţi dispăruţi în Irak, la Bagdad.
2009: A murit Maurice Jarre, compozitor şi dirijor francez
Deşi a compus câteva lucrări pentru sala de concert, este cunoscut pentru coloanele sale sonore, în special cele pentru filmele „Lawrence of Arabia”, „Doctor Zhivago” şi „A Passage to India”. Pentru toate trei a câştigat premiul Oscar.
Compozitorul şi dirijorul Maurice Jarre s-a născut la 13 septembrie 1924, la Lyon, în Franţa. Cariera lui a început cu adevărat în anii ’50, după ce îşi abandonase studiile de inginerie la Universitatea Sorbona şi a intrat la Conservatorul din Paris, unde a studiat compoziţia, armonia şi percuţia. A devenit director al Théâtre National Populaire.
În 1951, regizorul Georges Franju i-a cerut să scrie muzica pentru documentarul său de 23 de minute „Hôtel des Invalides” (1952), prima compoziţie a lui Jarre pentru ecranul cinematografic. Primul film pentru care a scris muzica a fost pelicula „Head Against the Wall” (1959), regizată de Georges Franju, urmat de cel mai cunoscut film al lui Franju, „Eyes Without a Face” (1960).
Cariera lui Jarre a cunoscut un salt spectaculos în 1961, când producătorul Sam Spiegel i-a cerut să lucreze pentru pelicula „Lawrence of Arabia” (1962), semnată de regizorul David Lean. Succesul coloanei sonore a filmului i-a adus celebritatea printr-un premiu Oscar şi i-a pecetluit colaborarea cu David Lean, potrivit imdb.com. Ei vor lucra în echipă şi pentru filmele „Doctor Jivago” (1965) şi „A Passage to India” (1984), pentru a căror muzică Maurice Jarre va fi recompensat cu alte două premii Oscar. Maurice Jarre a compus muzica a peste 150 de filme şi a lucrat pentru regizori ca: William Wyler („The Collector” - 1965); Franco Zeffi relli („Jesus of Nazareth” - 1977); Volker Schlöndorff („The Tin Drum” - 1979 şi „Circle of Deceit” - 1981); Michael Apted („Gorillas in the Mist” - 1988) şi Alfonso Arau („A Walk in the Clouds” - 1995).
De asemenea, a compus muzică pentru John Frankenheimer, Alfred Hitchcock, John Huston, Luchino Visconti, Peter Weir ş.a. S-a stins din viaţă în noaptea de 28 spre 29 martie 2009 la Malibu, California, SUA.
2019: A murit Zina Dumitrescu, creatoare de modă
Sa născut sub numele de Zenobia Bogoș, pe 16 iunie 1936, în orașul Ismail din regiunea Odesa, parte a Regatului României de atunci, situat în prezent în Ucraina. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, familia s-a mutat în orașul Pitești.
Aici, Zina și-a finalizat studiile liceale la un liceu economic, iar ulterior s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din București.
Deși a urmat inițial o carieră în drept, destinul Zinei Dumitrescu a fost către lumea modei. La începutul anilor '60, în timp ce era încă studentă, a intrat în industria modei ca manechin. De-a lungul timpului, și-a construit o reputație solidă în acest domeniu, iar la vârsta de 30 de ani a devenit directorul executiv al prestigioasei Case de Modă Venus.
Unul dintre aspectele pentru care Zina Dumitrescu este amintită cu admirație a fost talentul său de a lansa și promova noi talente în lumea modei românești. Printre manechinele celebre pe care le-a descoperit și lansat se numără nume precum Crinuța Popescu, Daniela Androne, Eugenia Ștefan (cunoscută sub pseudonimul Janine), Romanița Iovan, Bianca Brad, Dana Săvuică și Melek Amet. De asemenea, a fost mentorul unor figuri proeminente din industria modei românești, cum ar fi Cătălin Botezatu și Liviu Ionescu.
Pe parcursul carierei sale, Zina Dumitrescu a creat numeroase colecții de modă, participând la festivaluri de modă atât în țară, cât și în străinătate. Contribuția sa la dezvoltarea industriei modei din România și talentul său creativ au fost recunoscute și apreciate pe scară largă.
În viața personală, Zina Dumitrescu a avut trei căsătorii. Prima sa căsătorie a fost cu regizorul Marin Negreanu, cu care a avut un fiu, Cătălin. Ulterior, a fost căsătorită cu Nicolae Rădulescu Botică, secretarul Sectorului 1, și apoi cu conferențiarul Costin Dumitrescu, care a decedat în 2009.
În ultimii ani din viață, Zina Dumitrescu a locuit într-un azil de bătrâni în apropierea Bucureștiului. Aici, pe 28 martie 2019, a părăsit această lume, trăindu-și ultimele clipe singură în camera sa.
Se încarcă comentariile...
